dau la muie, daca e ceva datzi buzz...:*

O dată cu apariţia telegrafului, omenirea a încercat să perfecţioneze şi să diversifice modalităţile de comunicare la distanţă. Rzultatul îl cunoaştem cu toţii. în momentul de faţă 90 de procente din timpul nostru, exceptând timpul necesar somnului, îl petrecem comunicând, prin diverse modalităţi.
Messengeru' a devenit modalitatea de comunicare cea mai utilizată, în special de copiii fără credit şi de arabii care îşi caută neveste, acei arabi care au invadat şi hi5-ul cu pozele lor la costum, înconjuraţi de tot neamul, dar despre asta vom vorbi altădată.
Cu toţii cunoaştem cele 3 procese sacre cu ajutorul cărora te iniţiezi în arta chat-ului şi care te vor scăpa de la sinuciderea socială: AVATARU', MASSU' şi STATUSU'.
AVATARU', reprezintă prima modalitate de a te face remarcat în lista utilizatorilor de mess. Este imaginea, look-ul tău. Deşi este doar o căsuţă în care trânteşti o poză, avatarul are o profunzime esoterică dincolo de limitele imaginaţiei noastre. Este reprezentarea iconografică a propriei noastre personalităţi, într-o lume în care prima impresie contează, şi în cele mai multe cazuri, prima impresie lasă de dorit. De aceea alegerea potrivită a imaginii care va umple spaţiul gol din stânga numelui tău sau care va înlocui faţa cu un zâmbet trist a unui asiatic cu ochii beliţi, este o operaţiune foart delicată.
MASSU' este modalitatea de a transmite gândurile, sentimentele sau părerea legate de un anumit obiect de studiu. Ex: "Muie Dinamo!!!...mass". Tot timpul mesajul transmis astfel se încheie cu "mass", pentru a nu iduce in eroare receptorul. Deşi scopul lui este identic cu cel al statusului, este folosit în special de complexaţi shi "băgători în seamă", diferenţa fiind că, utilizând massu', poţi începe o conversaţie, deoarece deschide fereastrele de chat cu ceilalţi utilizatori. Este o bună modalitate de a testa nivelul de inteligenţă al "prietenilor" tăi, cei care răspund la mass-urile superstiţioase, numite de cercetători shi "mass mith", dau dovadă de mentalitate de sclav.
STATUSU' are acelaşi scop cu massu' dar este mult mai subtil şi nu reprezintă un factor de stres. Un alt scop al statusului, putem spune "chiar scopul iniţial, dar care a trecut p plan secundar o dată cu trecerea timpului", este de a oferi informaţii despre disponibilitatea ta în momentul respectiv. O dată cu dispariţia inhibiţiilor utilizatorului, aceste mesaje au devenit mai personale şi mai detaliate. Ex: de la "busy" s-a trecut la "fac duş", "mănânc", "dorm", etc; de la "in love...:X" s-a trecut la "iubi muuuult p puiu meu şi il pup mult...:*:*:*:* totzi fraierii shi curvele care ne vorbeshte pe la spate sa-mi linga pizda... nb...pupici". Statusu' este des utilizat de către fiinţele inferioare ca o modalitate de a-şi etala playlistu' de manele, sau de a împărtăşii cu ceilalţi versuri siropoase de prost gust, culese din oracolul de calsa a 5a. O abreviere des utilizată în componenţa statusurilor este "DND" (do not disturb) şi a devenit un fel de protocol în viaţa socială. Deşi, utilizând-o, persoana respectivă lasă de înţeles că nu este disponibilă şi nu doreşte să fie deranjată, în continuare este logată la mess'. Putem spune că este echivalentul situaţiei în care o fată se plânge de infăţişarea ei jalnică, astfel cerşind cu sete complimente.

futurismul nu-i futai

Degustătorii pot fi dezgustători. Mă refer la acele personaje care au devenit un fel de tipar: posesoare de audi sau bmw luate la mâna a doua sau furate, purtătoare de pantaloni de in, curea din imitaţie de piele de crocodil siberian, papuci, tricoul nike pe umăr, şi 70 de kg peste limita normalului, care continuă să poarte tricoul atârnând p umăr şi când intră într-un restaurant însoţiţi de un monstru cu chip de om, pe care cu greu îl numeşti femeie (singurele semne că ar fi o fiinţă umană de sex feminin sunt decolteul ce se revarsă, sau cusătura de la pantaloni care i-a intrat în pizdă), care arată ca un fel de stand de kitch-uri ambulant, şi se aşează la o masă în timp c fluieră după ospătar. La recomandarea ospătarului, cumpără o sticlă de vin roşu şi după bunul plac, un pet la jumate de Cola. Ospătarul îi aduce sticla de vin şi îi toarnă aproximativ 20 de ml în pahar. Ne dăm seama că nu e prima oară cand vine la un astfel de restaurant, pentru că în loc să strige la ospătar: "Toarnă, trăi-ţi-ar măta!!!", încearcă să respecte protocolul degustării vinului:soarbe vinul din pahar, după care incepe un proces ce seamănă cu rumegatul unei cămile cu gura plină de melasă şi se termină cu scuipatul in palme a soluţiei obţinute, pe care le freacă cu repeziciune, una de cealaltă, după care îşi trece mâinile prin bretonul model Ronaldo, anul 2001. După ce cu un semn scurt din cap aprobator, îi oferă ospătarului onoarea de a-i turna vinul în pahar, completează paharul cu Cola...
Revin: deşi degustătorii pot fi dezgustători, futurismul nu-i futai...

va urma...

ne întoarcem

Păi, era timpu'... A trecut mult de la primul şi ultimul post şi motivele absentării mele nu lipsesc: examenul de bacalaureat, săptămâna petrecută la mare, săptămâna petrecută prin restul ţării şi nu în ultimul rând, lenea. Mda... SUUUUUUUPER!!!

Motivul întoarcerii este simplu: mă plictiseam şi tibi mi-a amintit că am şi io blog. Mda... SUUUUPER!!!
Vreau să revin la primul post, după reacţiile p care le-au avut fanii mei, simt nevoia sa reformulez nişte aspecte şi să aduc nişte completări: Horia, ţinând cont de faptul că uneori eşti un mare ţăran, pot spune cu bucurie în suflet că mă consider urban. Sugi pula... Iar în legătură cu subiectul blogului meu, ţin sa spun că NU va fi un blog ca cele care erau LA MODĂ ANU TRECUT, nici ca cele care sunt la modă anu ăsta, asta dacă voi mai scrie ceva... Restul e tăcere...

INTRODUCERE

Primul post... Bunul simţ îmi spune că ar trebui să dau o explicaţie. Să fac o introducere. De ce "cronici urbane"?... Păi sună bine, consider că este un titlu cu potenţial... Şi nu este lipsit de sens. Adică peste 90% din viaţă mi-am petrecut-o în oraş, iar spaţiul urban a avut o influenţă destul de importantă în formarea mea ca individ. Şi nu sunt singurul... Oraşul ne afectează pe toţi.
Contextul urban reprezintă cea mai mare aglomeraţie de lumi diferite. Este imprevizibil, divers, plin de scenarii bizare. La fel cum fiecare individ este unic, fiecare individ are propria concepţie asupra peisajului urban, prorpria experienţă urbană. Fiecare individ reprezintă o proiecţie unică a aceluiaşi microcosmos, a aceleiaşi lumi, iar oraşul este uniunea lor.
Intri în metrou, te năpusteşti asupra scaunului, sau asupra locului care îţi oferă acces la bară, îţi fixezi un punct la circa 40 de cm deaspura capului celui din faţa ta şi te concentrezi asupra lui până când vine momentul în care trebuie să cobori. Dar te-ai gândit vreodată că in acel perimetru limitat de pereţii vagonului mai sunt o mulţime de indivizi, care au şi ei problemele, dezamăgirile şi împlinirile lor?
Acest blog reprezintă viziunea mea asupra Bucureştiului, a oraşului în care trăiesc.